Refuzul public al unei desemnări după momentul desemnării este un eveniment rar și destul de ilogic (candidații știu că urmează să fie desemnați și pot refuza desemnarea în cadru privat). Am găsit doar două exemple recente în rîndul miniștrilor, din sutele de miniștri pe care i-a avut România: Andreea Paul Vass în 2012 (desemnat la Ministerul Economiei) și Gabriel Toncean în 2019 (desemnat la Ministerul Tineretului și Sportului).
De aceea, rămîne doar întrebarea dacă Dacian Cioloș putea refuza desemnarea înainte ca aceasta să vină. La fel, este ilogic ca un președinte de partid să acționeze contrar partidului, deci rămîne întrebarea dacă USR trebuia să se abțină să facă o propunere la consultările cu președintele Iohannis de pe 11 octombrie 2021.
USR a fost consecvent pe parcursul acestui vid politic:
- S-a retras de la guvernare argumentînd de ce.
- A precizat încă înaintea moțiunii de cenzură că acceptă continuarea coaliției PNL-USR-UDMR cu un alt premier PNL decît Florin Cîțu.
- La consultări, a făcut o propunere de prim-ministru. Este un minimum de respect pentru țară, pentru adversarii din conflict și pentru instituția Președinției ca mediator.
PSD și AUR:
- Au votat moțiunea de cenzură.
- Ulterior nu au făcut propuneri de prim-ministru în cadrul consultărilor.
- Atacă USR pentru că l-a propus pe Dacian Cioloș.
Consider că, dacă există un comportament iresponsabil, el este mai degrabă manifestat de PSD și AUR. Nu pretind că înțeleg motivele politice pentru care PNL, PSD și AUR au stat pe bară la prima desemnare, dar acestea nu au legătură cu acuzația adusă lui Dacian Cioloș.
Afirmația este falsă.
