Pe 1 septembrie 2021, prim-ministrul Florin Cîțu l-a revocat din funcție pe ministrul justiției, Stelian Ion. În declarația de presă susținută cu această ocazie, Florin Cîțu l-a acuzat pe Stelian Ion, printre altele, de tergiversarea desființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ).
Guvernul a inițiat în februarie 2021 un proiect de lege pentru desființarea SIIJ, care este blocat în Senat din aprilie 2021. Blocajul nu îi poate fi imputat lui Stelian Ion. Chiar premierul Florin Cîțu, într-un dialog de pe 12 iulie, a atribuit Parlamentului responsabilitatea pentru deblocarea proiectului:
Reporter: [...] Ministrul justiției a spus că se poate rupe coaliția din cauza problemelor legate de refuzul UDMR de a accepta forma venită de la guvern în privința Secției Speciale. Dumneavoastră credeți că se poate rupe coaliția dacă UDMR nu este de acord cu forma venită de la guvern?
Florin Cîțu: Aceste lucruri trebuie discutate acum și soluția trebuie găsită în Parlamentul României. Guvernul României a adoptat un proiect de lege prin care a desființat SIIJ. Ministerul Justiției trebuie să susțină Parlamentul și coaliția, să găsească o soluție ca să trecem peste acest moment.
Urmează detaliile.
Conform paginii oficiale,
Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție este o structură operativă a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei operaționalizare a avut loc la data de 23 octombrie 2018. [...] SIIJ are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvîrșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, SIIJ își păstrează competența de urmărire penală și în situația în care, alături de persoanele menționate anterior, sunt cercetate și alte persoane.
SIIJ a devenit operațională prin Ordonanța de Urgență 90/2018, cînd prim-ministru era Viorica Dăncilă, iar ministru al justiției era Tudorel Toader. Pentru transformarea în lege a acestei ordonanțe există Proiectul de Lege 533/2018. Notez că la votul din plenul Camerei Deputaților UDMR a votat pentru înființarea SIIJ, iar USR împotriva ei.
SIIJ mai este numită și Secția Specială.
Comisia Europeană, în Raportul 499/2019 privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, notează:
Funcționarea Secției speciale pentru anchetarea magistraților a confirmat temerile exprimate atît în România, cît și în exterior că secția respectivă ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică. Au existat mai multe situații în care Secția specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa. Printre aceste situații se numără și cazurile în care Secția specială a inițiat anchete împotriva judecătorilor și a procurorilor care s-au opus modificărilor actuale ale sistemului judiciar, precum și modificările bruște ale abordării adoptate în cauzele aflate pe rolul instanțelor, de exemplu retragerea căilor de atac introduse anterior de DNA în dosarele de corupție la nivel înalt. Numirile în funcțiile de conducere din Secția specială au stîrnit, la rîndul lor, polemici. Pe fondul acestora, numeroase voci din România au cerut desființarea Secției speciale.
Recomand și citirea notelor de subsol 20 și 21 din raport (la pagina 5), care exemplifică reaua intenție și reaua folosire a SIIJ în scopuri politice.
Au mai existat trei încercări parlamentare de desființare a SIIJ:
Programul de guvernare 2020-2024 adoptat de coaliția PNL, USR-PLUS și UDMR prevede explicit desființarea SIIJ:
În pofida criticilor constante din partea organismelor internaționale, legislația din domeniul justiției prevede la acest moment existența SIIJ, cuprinzînd procurori competenți să judece orice tip de infracțiuni săvîrșite de către magistrați, de la o vătămare din culpă în cadrul unui accident auto și pînă la infracțiuni de corupție. Înființarea unei structuri specializate, avînd o competență care se raportează la calitatea persoanelor și nu la natura faptelor, este nejustificată și lezează prestigiul profesiei de magistrat, prin inducerea ideii că fenomenul criminalității ar fi larg răspîndit în această categorie profesională. Un astfel de corp reprezintă de asemenea un mijloc de intimidare a magistraților și un mod de izolare a acestora în raport cu cetățenii obișnuiți. Urmărirea penală a unui caz de furt trebuie să se desfășoare la fel, indiferent dacă suspectul este un magistrat sau orice alt cetățean. Un alt risc major este acela ca această secție specială să poată prelua de la Direcția Națională Anticorupție orice dosar de corupție la nivel înalt în care este cercetat cel puțin un magistrat. De asemenea, este problematică și situația procurorilor care lucrează în cadrul acestei secții, pe care nu ar putea să îi ancheteze decât colegii lor de secție, putîndu-se genera astfel o imunitate de facto a membrilor acestei secții. Nu în ultimul rînd, activitatea desfășurată pînă în prezent n-a făcut decât să alimenteze suspiciunile privind exercitarea unor presiuni politice asupra judecătorilor și procurorilor, de natură să le afecteze independența.
Analizînd situația SIIJ și acționînd în spiritul referendumului asupra justiției desfășurat la inițiativa Președintelui României, Ministerul justiției va elabora și depune în cel mai scurt timp un proiect de lege privind desființarea SIIJ.
În februarie 2021, Guvernul a inițiat Proiectul de Lege 108/2021 pentru desființarea SIIJ. Proiectul a fost adoptat de Camera Deputaților (171-136, distribuția pe partide nu este disponibilă). Totuși, forma adoptată diferă în mod notabil de forma inițiatorului, în particular printr-un amendament care permite anchetarea judecătorilor și procurorilor numai cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii:
Art. 4. ‒ Articolul 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 95. ‒ (1) Judecătorii și procurorii pot fi percheziționați, reținuți, arestați preventiv sau arestați la domiciliu numai cu încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Judecătorii și procurorii pot fi trimiși în judecată pentru săvîrșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Modificarea este semnificativă, întrucît continuă să permită investigarea sau neinvestigarea judecătorilor și procurorilor după criterii politice.
În această formă, proiectul a ajuns la Senat, unde este blocat din aprilie. Întrucît coaliția PNL + USR-PLUS + UDMR are majoritatea în Senat (41 + 25 + 9 = 75 de voturi din 136), presupunem că proiectul stagnează din cauza unui dezacord al coaliției privind forma legii. Acest dezacord este confirmat de dezbaterea în plenul Camerei Deputaților, unde USR și UDMR se acuză reciproc de introducerea amendamentului privind avizul CSM:
Csoma Botond (n.n.: deputat UDMR): S-a spus - domnul ministru a enunțat public - că acest amendament cu avizul CSM ar fi fost propus de UDMR. Stimați colegi, nu este adevărat! Acest amendament nu a fost propus de UDMR! Acest amendament a fost propus în discuțiile pe care le-am avut aici, în clădirea Parlamentului, chiar de către ministrul justiției, Stelian Ion! [...] Noi am acceptat acest amendament propus de USR cu inimă grea [...].
Proiectul de lege s-a întors cu noul articol 4 de la Comisia juridică, de disciplină și imunități. Autorul amendamentelor este deputatul Ionel Stancu, deputat al minorității macedonene și membru al Comisiei juridice.
Este Ionel Stancu doar un pion, și dacă da, al cui? Presa de toate culorile politice numește articolul 4 „amendamentul UDMR”(Europa Liberă, Pro TV, Antena 3). Totuși, nu am găsit dovezi pentru această atribuire.
USR a votat împotriva operaționalizării SIIJ. UDMR a votat în favoarea acesteia, iar la inițiativele ulterioare de desființare s-a abținut. Este ilogic ca ambele partide să fi virat cu 180° brusc, după trei ani. Inițiativa din 2021 este blocată în Senat, Stelian Ion ca ministru al Justiției a făcut tot ce putea face. El nu este răspunzător pentru tergiversarea desființării SIIJ.
Remarc și formularea lui Florin Cîțu: Stelian Ion nu a reușit să se impună în coaliție. Coaliția, prin definiție, înseamnă o alianță pentru un scop comun. De ce ar fi nevoie ca Stelian Ion să se impună în această coaliție, în afara unui sabotaj din interior?
Scopul nu este corect, nu reprezintă afirmatia lui Florin Cîțu:
Analizăm dacă întîrzierea desființării SIIJ îi poate fi imputată lui Stelian Ion.
Trebuie schimbat ori scopul, ori trebuie expusă dovada că Florin Cîțu îl acuză pe Stelian Ion că tergiversează închiderea Secției Speciale.
Din titlu avem următoare afirmații, Stelian Ion:
Chiar dacă nu i se poate imputa lui Stelian Ion faptul că nu a desființat Secția Specială, afirmația lui Florin Cîtu este adevărată: „după opt luni de mandat [Secția Specială] nu a fost desființată” (nici astăzi nu e desființată).
Eu consider că imputarea reiese clar din construcția „[...] nu a nu a reușit să-și ducă la bun sfîrșit proiectele. Un exemplu [...]”. Florin Cîțu nu a pomenit în treacăt de tergiversarea desființării SIIJ, ci tocmai ca exemplu de proiect atribuit lui Stelian Ion și neterminat.
Scuze, am citit mai atent răspunsul. Cred că partea de imputare este cea care trebuie analizată. Desființarea nu s-a întîmplat, asta poate fi constatat, nu contestă nimeni, dar este neinteresant pentru noi. M-am tot gîndit cum să modific sumarul, dar nu reușesc să extrag esențialul.
Nu mi se pare că îi impută ceva prin declarația asta. Oricum, declarația nu sugerează că ar fi tergiversat desființarea secției. Ba dimpotrivă, ar părea să sugereze incapacitatea de negociere în coaliție (dacă interpretăm așa „impunerea în coaliție”), adică compătimitor (ceva de genul: „bietul de el a încercat, dar nu a putut, că nu se pricepe”).