Cum să faci fact-checking politic în România, fără să fii jurnalist

Acest articol a fost publicat inițial pe Medium în 2022. El a fost actualizat în ianuarie 2025.

Ce înseamnă fact-checking?

Fact-checking-ul este procesul prin care verifici o informație factuală. Wikipedia îl definește ca pe o formă de jurnalism. Eu îl văd ca pe o muncă de detectiv, deoarece un fact-checker pornește de la o informație inițială (o știre, de exemplu), iar apoi începe să caute indicii (dovezi) care să confirme sau să infirme valoarea aparentă de adevăr a acelei știri. Spun aparentă, deoarece în ziua de azi suntem tot mai des bombardați de fake news, știrile false. Nu degeaba numărul site-urilor de fact-checking din lume crește în fiecare an, conform Duke Reporters’ Lab:

în 2019 erau 188 de site-uri (active) de fact-checking în lume;
în 2020 erau 290;
în 2021 erau 341;
în 2022 erau 424;
în 2023 erau 417;
în 2024 erau 439.

Site-uri de fact-checking din Europa, în ianuarie 2025, conform Duke Reporters’ Lab (captură de ecran de aici). În România sunt 3 site-uri de fact-checking (în ordinea cronologică a apariției pe harta Duke Reporters’ Lab): Factual, Dignitas, AFP Verificat (Romania).

Ce este fact-checking-ul politic?

Este o formă de fact-checking care vizează doar afirmațiile (sau promisiunile) făcute de politicieni și funcționari publici. Într-o lume ideală, cei care sunt aleși prin vot să conducă țara, regiunea, orașul în care locuiești, nu ar trebui să mintă niciodată, nici în scopuri electorale, nici pe parcursul mandatului câștigat, nici măcar din greșeală (dacă prezintă cetățenilor un raport scris greșit, în care s-au strecurat niște cifre eronate). Realitatea e că nivelul demagogiei în rândul politicienilor este corelat cu nivelul de corupție dintr-o țară. România era în 2019 a doua cea mai coruptă țară din UE (cu un scor de 44 din 100), iar în 2023 era și mai coruptă decât în 2019 (cu un scor de 46 din 100), conform Transparency International.

Ca să schimbi calitatea vieții politice dintr-o țară, ai nevoie nu doar de politicieni mai buni, dar și de cetățeni mai bine informați, mai vigilenți în fața tentativelor unor politicieni incompetenți de a câștiga încă un mandat public, deși nu și-au îndeplinit bine atribuțiile nici măcar în primul mandat. Cererea influențează oferta. Dacă cetățenii țin minte politicienii mincinoși și nu-i mai votează la următoarele alegeri electorale, atunci și oferta politică se va schimba, încurajând apariția unor politicieni mai competenți.

Dar pentru asta este nevoie de spirit civic. De oameni care să discearnă între adevăr și minciună când vine vorba de afirmațiile politicienilor. Și mai este nevoie de analizarea unui volum mare de afirmații politice (verificate din punctul de vedere al valorii de adevăr). De la afirmațiile președintelui țării, la miniștri, parlamentari, primari, consilieri, prefecți, directori de spitale, șefi de sindicat de transport în comun etc.

Photo by Nick Fewings on Unsplash

Ce înseamnă fact-checking colaborativ?

În mod tradițional, fact-checking-ul este realizat de o echipă mică de jurnaliști (sau specialiști pe diverse domenii — economie, politică, finanțe etc), de obicei ca proiect paralel al unui ziar de mare tiraj sau al unei agenții de presă. Câteva exemple: The Washington Post Fact Checker, Reuters Fact Check. Dezavantajul aici este că o echipă foarte mică (1–2 jurnaliști) va avea putere de analiză la fel de mică, ceea ce se traduce printr-un volum mic de afirmații analizate și/sau limitarea la afirmații de interes general (național), în detrimentul colectării afirmațiilor de tip local (care să reflecte problemele politice specifice fiecărui oraș).

În ultimii ani, în lume au luat amploare site-urile de fact-checking administrate de diverse ONG-uri, care vin să suplinească tocmai această nevoie de a analiza cât mai multe afirmații politice. Dar și aici echipele sunt relativ mici (snopes.com ar fi deja o excepție, cu cei 19 contribuitori pe care îi are momentan) și nu primesc (mereu) contribuitori noi, care să aibe libertatea de a colecta afirmații politice în funcție de domeniul (sau orașul) de interes.

Fact-checking-ul colaborativ vine cu următoarele idei noi, care extind modelul tradițional:

orice cetățean care este la curent cu evenimentele din viața politică a țării/orașului său poate culege afirmații politice, pe care le publică pe platforma de fact-checking;
orice cetățean poate să adauge răspunsuri la o afirmație politică și să le acorde o valoare de adevăr (adevărată, falsă, sau ceva intermediar), câtă vreme găsește pe internet dovezi scrise cu care poate demonstra verdictul ales pentru acea afirmație;
orice cetățean poate vota (pozitiv sau negativ) afirmațiile politice strânse pe platforma de fact-checking, în funcție de relevanța lor și de cât de bine (sau prost) sunt formulate acele afirmații.

Dignitas.ro este o platformă de fact-checking colaborativ, lansată oficial în ianuarie 2020. Aproape două treimi din afirmațiile culese pe platformă sunt analizate deja (în condițiile în care niciun colaborator de până acum nu s-a dedicat full-time acestui proiect, ci toți au lucrat ori sporadic, ori în timpul lor liber).

Pentru afirmațiile greu de verificat, o platformă de fact-checking colaborativ (cum e Dignitas) prevede următorul mecanism:

cititorii pot vota afirmațiile de interes pentru ei, iar contribuitorii se vor concentra pe cele mai votate afirmații (ca să le demonstreze pe acestea mai întâi);
diferiți contribuitori pot adăuga diferite răspunsuri pentru verificarea unei afirmații, iar un moderator va selecta răspunsul cel mai potrivit, care să dea verdictul acelei afirmații politice.

Din experiența unui fact-checker

Sunt contribuitor la dignitas.ro de aproape 5 ani, timp în care am adăugat 379 de afirmații politice și am demonstrat aproape jumătate dintre ele.

Am observat că, de multe ori, partea cea mai grea din procesul de adăugare a unei afirmații politice noi este să redactez Contextul afirmației. La acest pas, simți cel mai bine înrudirea fact-checking-ului cu jurnalismul, un domeniu în care trebuie să redai o știre într-un mod cât mai obiectiv (fără să înclini balanța spre un partid politic/politician anume) și cât mai succint (avem deja de citit zilnic alte lucruri, în format digital).

Dar obiectiv și succint nu sunt de ajuns uneori. Citesc săptămânal știri din România, scrise de anumite ziare românești (nu dau nume) – știri scrise și obiectiv și succint (mai mult succint decât obiectiv), dar din care nu înțeleg nimic. Adică aflu că ceva s-a întâmplat (într-o zi anume, într-un domeniu anume), dar nu înțeleg cum s-a ajuns la acel ceva (fiindcă știrea nu explică nimic din trecut) și nici care va fi impactul acelui ceva asupra mea sau asupra celorlalți români, în general (iarăși, fiindcă știrea nu explică nimic din viitor).

Sunt designer web de profesie, nu jurnalist, așa că în astfel de cazuri, m-am ghidat după un principiu învățat de la o profesoară de fizică: “când te scot la lecție, trebuie să-mi explici lecția ca și când nu aș ști nimic”. Prin urmare, încerc să scriu Contextul afirmațiilor adăugate de mine (cel puțin la afirmațiile grele, sau la cele din domenii noi) pornind de la premisa că cititorii s-ar putea să nu fie la curent cu viața politică/economică din România.

O altă provocare este să redactezi secțiunea “De verificat” pentru o afirmație. Aici am folosit un principiu de User Experience Research, care spune că “modul în care selectezi participanții pentru un studiu cu utilizatorii va dicta calitatea acelui studiu”. Dacă scrii greșit ce anume ai de verificat la o afirmație, atunci vei căuta argumentele greșite pentru demonstrarea afirmației, și practic riști să ajungi la o valoare nereală de adevăr pentru acea afirmație, sau riști să cauți acul în carul cu fân pe web (caz în care afirmația va deveni neverificabilă sau imposibil de demonstrat).

Găsiți iepurele ascuns printre aceste pisici — imagine de la Gergely Dudás

În primii doi ani ca contribuitor la Dignitas, m-am concentrat pe adăugarea de afirmații ușor verificabile (cum este aceasta), care puteau fi demonstrate direct cu documente oficiale publicate (periodic) de către anumite instituții ale statului.

Ulterior, am început să abordez și afirmații mai greu de verificat, care necesitau documente/ rapoarte/ grafice publicate (periodic) de instituții din afara României. De exemplu, Eurostat este o sursă excelentă de date oficiale, colectate la nivel de UE (deci include și România), care poate servi ca bază de demonstrație în multe domenii (economic, sănătate, transporturi etc), în cazul afirmațiilor care compară România cu Uniunea Europeană (sau cu o anumită țară din UE). Eurostat este util și pentru demonstrațiile de tip then and now (atunci și acum), adică o comparație (pentru aceeași țară) între date din trecut versus date din prezent (în limita setului de țări membre UE).

În general, dacă o afirmație poate fi demonstrată cu numere și/sau sortări de numere, înseamnă că afirmația respectivă poate fi abordată de către un contribuitor (chiar și unul începător), fără ca acel contribuitor să fie neapărat un expert în domeniul de care aparține afirmația.

De exemplu, nu este nevoie să fii expert în educație ca să verifici această afirmație despre rezultatele României la testările PISA din 2022, deoarece demonstrarea afirmației presupune să compari date existente deja în rapoartele PISA din anumiți ani. Pe scurt: am citit tabele, am copiat tabele, am decupat și sortat tabelele copiate, am notat locul României în tabelele noi, iar singurul lucru pe care l-am calculat efectiv a fost “poziția României în clasamentul pe țări” (procent calculat cu regula de 3 simplă). 90% muncă sisifică, 10% inspirație.

Se întâmplă uneori ca o demonstrație anume (adică un răspuns anume, publicat pentru o afirmație anume) să nu fie convingătoare, caz în care trebuie să refaci răspunsul sau să publici un alt răspuns, scris de la zero. Mi s-a întâmplat cu această afirmație, de exemplu, pentru care am publicate două răspunsuri și doar unul a fost acceptat ca demonstrație validă. Din fericire, astfel de blocaje sunt rezolvate automat, deoarece autorul unui răspuns este o persoană diferită de moderatorul care acceptă un răspuns ca demonstrație validă (din seria “două perechi de ochi sunt mai bune decât una singură”).

Cum poți contribui pe Dignitas.ro

1. Cu minimum de efort:

Photo by Jukan Tateisi on Unsplash

votezi afirmațiile politice de interes pentru tine; e de ajuns să citești afirmația, contextul și secțiunea “De verificat”, și să dai click pe iconița “thumbs up”;
actualizezi profilul unui politician, când acesta își schimbă funcția asumată (demisie/demitere) sau apartenența politică;
adaugi noi politicieni relevanți pe platformă; profilul unui politician trebuie să conțină cel puțin numele, o poză de profil recentă și funcția publică pe care o ocupă (sau a ocupat-o la un moment dat);
verifici dacă s-au schimbat membrii guvernului și propui actualizări pe care un moderator le poate accepta; fiindcă miniștrii au putere executivă semnificativă, relevanța afirmațiilor pe care le fac va fi de asemenea mare, iar în România (din păcate) sunt schimbați foarte des; aici e suficient să compari pagina miniștrilor de pe Dignitas cu pagina cabinetului de miniștri de pe site-ul Guvernului, și să observi ce miniștri de pe Dignitas nu mai sunt în funcție.

2. Cu efort mediu:

Photo by Natalya Letunova on Unsplash

votezi răspunsurile adăugate la o afirmație existentă; aici este nevoie să înțelegi corect secțiunile “Context” și “De verificat” ale unei afirmații, precum și argumentele aduse de autorul fiecărui răspuns adăugat deja;
adaugi afirmații noi pe platformă; o afirmație nouă are nevoie de autor, dată calendaristică, tip (aserțiune/ promisiune/ răzgândire), sumar (textul propriu-zis al afirmației), context, ce avem de verificat, plus sursa afirmației. Sumarul afirmației trebuie să corespundă cât mai mult posibil cu afirmația originală a politicianului, iar dacă a fost ușor editat (pentru a încăpea în limita de caractere/ pentru a fi mai ușor de urmărit), atunci trebuie menționat acest lucru, împreună cu motivul editării.

3. Cu efort mai mare:

Photo by Mohammad Bagher Adib Behrooz on Unsplash

adaugi un răspuns la o afirmație fără răspunsuri;
adaugi un răspuns nou la o afirmație care are răspunsuri, dar căreia nu i s-a acordat niciun verdict încă (din cauză că niciun răspuns anterior nu era satisfăcător);
adaugi sau modifici etichete, care sunt folosite pentru a marca subiecte sau domenii anume; pentru asta, este nevoie să acumulezi o reputație de minimum 1.500 puncte.

Pentru mai multe informații despre cum funcționează Dignitas și sistemul de reputație (puncte) pe care îl folosește, puteți citi manualul platformei.

Concluzie

Pornind de la experiența cu dexonline.ro, care a strâns de-a lungul anilor o colecție impresionantă de definiții și dicționare culese (exclusiv) de voluntari, suntem optimiști că și această platformă colaborativă poate crește într-un mod similar, organic, prin efortul câtorva contribuitori pasionați de politică și/sau de starea orașului lor.

Anul 2024 a fost an electoral. Asta nu înseamnă că ne culcăm pe o ureche până la următoarele alegeri electorale din 2028. Dimpotrivă, este un moment bun să începem să culegem promisiunile electorale făcute de primarii aleși în iunie 2024. Am observat din această campanie că, în general, primarii fac majoritatea promisiunilor în luna de pre-campanie electorală, în luna de campanie electorală și în primele 6 luni de mandat. După care ciclul electoral se reia…

Avem de lucru o tonă, și pentru contribuitorii actuali, și pentru cei interesați să contribuie de acum încolo. Dacă aveți întrebări legate de funcționarea platformei, ne puteți scrie aici pe blog, într-un comentariu. Mulțumim că ne urmăriți!

știri lunare