Urmăresc acum un interviu Digi24 cu ministrul Educației și Cercetării, Daniel David (de ieri, 14 ianuarie 2025), ca să culeg afirmații noi. Mi-a rămas gândul la următoarea afirmație a ministrului (vezi minutul 04:00 al interviului):
Suportul legat de manuale nu este foarte atractiv. Eu am și spus că un manual bun va fi când copilul de curiozitate citește lecțiile înainte.
Pe vremuri…
Eu îmi amintesc cu drag de următoarele manuale de pe care am învățat la școală:
- abecedarul vechi (Editura Didactică și Pedagogică): conținutul era foarte aerisit pe toate paginile (în termeni de design/ tipografie, acest lucru se numește “spațiu alb”, white space în engleză, și are nu doar rol estetic, ci și rolul de a ghida cititorul prin diferite tipuri de conținut de pe pagină, în ordinea corectă); grafica avea același stil pe toate paginile, iar dimensiunea ilustrațiilor era sincronizată cu volumul de text de pe acea pagină;
- manualul de limba franceză de clasa a II-a (editura Hatier-Didier): coperta mi-a rămas în minte, plus grafica, câteva din numele personajelor (Fifi era furnica) și paginile aerisite. Era fix genul de manual la care citeai lecțiile înainte, cum spune dl. David;
- manualul de chimie de clasa a IX-a, editura Humanitas, scris de Luminița Ursea; îmi plăcea împărțirea pe capitole a cărții și faptul că la începutul fiecărui capitol aveai o pagină dedicată exclusiv unui mini-cuprins al capitolului, cu trecerea în revistă a conceptelor prezentate în acel capitol; dacă îmi amintesc bine, anumite noțiuni de teorie erau trecute într-un chenar cu culoare de fundal gri, dar altfel nimic fancy pentru un manual monocrom. Keep it simple, stupid, cum spun UX designerii.
- manualul de limba română de clasa a XI-a (cred că editura Sigma, dar sigur nu acesta online), nu găsesc poze din interiorul cărții, din păcate. A fost primul manual monocrom cu font de altă culoare decât negru, de pe care am învățat. Cu mintea de atunci nu aș fi găsit o explicație pentru culoarea exclusiv maro a textelor din manual (culoare față de care aveam o reacție de love-hate). Cu mintea de azi, știu că un manual monocrom este mai ieftin decât unul color, iar un manual monocrom cu texte negre ar fi fost prea obositor pentru ochi. Deși nu era manual color, distingeai de la o poștă care erau zonele cu text reprodus (opera literară pe care o studiai), zonele cu exerciții, zonele cu teorie.
În prezent
Unele manuale din ziua de azi se află la polul opus (cel puțin din punct de vedere al designului și a paginației):
- manualul de limba română de clasa I, de la Editura Didactică și Pedagogică (disponibil online aici pe site-ul Ministerului Educației): șocul vine încă de la prima pagină, unde vezi Imnul țării poziționat într-o debandadă totală, fiindcă niciunul dintre elementele de pe pagină (ilustrația cu steagul, titlul imnului, autorul imnului și textul imnului) nu sunt aliniate! Arrghhhh… (nici central, nici la stânga, ca să fim clari):
Același manual de română de clasa I are paginile foarte înghesuite de conținut, uneori atât de înghesuite, încât e nevoie de extra elemente grafice care să delimiteze diferitele secțiuni (vezi arcurile de cerc verzi de la pagina 42 de mai jos); de ce nu au delimitat secțiunile/exercițiile între ele cu spațiu alb, nu se știe. Ba da, se știe, ca să economisească hârtie! În detrimentul unor minți (de copii) în formare…
Același manual de română de clasa I folosește o tonă de culori (de fundal, aka background, cum spunem în web design) care mai rău distrag atenția (vezi pagina 43 din captura de ecran de mai sus). Nu sunt expert în educație, dar ca web designer observ că paginile sunt prea încărcate vizual, iar folosirea aceleiași dimensiuni de font (font-size) pe ambele pagini (42-43), deși paginile au roluri total diferite, este cel puțin plictisitoare, dacă nu chiar derutantă.
Nu degeaba există cărți de graphic design cum ar fi White Space is Not Your Enemy (traducere, Spațiul alb nu e dușmanul tău), scrisă de Rebecca Hagen și Kim Golombisky (prima ediție publicată în 2010, deci acum 15 ani). Aviz designerilor de manuale.
În opinia mea, un manual de limba română ca cel de mai sus va învăța elevul:
- să fie dezordonat și dezorganizat (vezi organizarea în pagină);
- să nu distingă între important și secundar;
- să nu își exerseze imaginația (cele 10.000 de culori prezente în pagină îți scot ochii din cap și îți obosesc creierul, așa că nu mai rămân resurse cognitive și pentru imaginație);
- să nu ia notițe pe textul studiat (unde să le mai pui în pagină, cu atât de puțin spațiu alb??). Îmi amintesc clar că scriam notițe în manualul de română (ok, poate nu din clasa I – dar stilul vizual dezastruos din manualul de clasa I se continuă și la anii următori și/sau alte materii).
Vezi mai jos o captură de ecran pentru două pagini din manualul de matematică și explorarea mediului pentru clasa a II-a, editura Edu, disponibil în format online aici, pe site-ul Ministerului Educației (kudos pandemiei pentru publicarea manualelor școlare în format online, că înainte de pandemie trebuia să dai bani pe astfel de cărți slabe, dacă vă vine să credeți). Prima impresie pe care mi-o lasă aceste pagini e că trebuie să găsesc începutul și sfârșitul acestui șarpe de exerciții.
Cum știi că se poate mai bine?
Iată cum arată volumul 1 din caietul de activități de matematică pentru Year 3 (echivalentul clasei a II-a în sistemul românesc), editura Pearson, folosit în sistemul britanic de învățământ primar (mostră disponibilă online pe Amazon.co.uk). Care to comment?
Concluzia
Într-adevăr este nevoie de o reformă în educație și pe partea manualelor, după cum spune și dl. ministru.